Preaiubiţi tineri!
Am venit aici astăzi pentru a-l însoţi pe Isus de-a lungul drumului său de durere şi de iubire, drumul crucii, care este unul din momentele forte ale Zilei Mondiale a Tineretului. La sfârşitul Anul Sfânt al Răscumpărării, fericitul Ioan Paul al II-lea a voit să încredinţeze crucea vouă, tinerilor, spunându-vă: „Duceţi-o în lume ca semn al iubirii lui Isus faţă de omenire şi vestiţi tuturor că numai în Cristos mort şi înviat este mântuire şi răscumpărare” (Cuvinte adresate tinerilor [22 aprilie 1984]: InsegnamentiVII/1 [1984], 1105). De atunci crucea a parcurs toate continentele şi a străbătut cele mai variate lumi ale existenţei umane, rămânând aproape impregnată de situaţiile de viaţă ale atâtor tineri care au văzut-o şi au purtat-o. Iubiţi fraţi, nimeni nu poate atinge crucea lui Isus fără a lăsa în ea ceva din sine însuşi şi fără a duce ceva din crucea lui Isus în propria viaţă. Trei întrebări aş vrea să răsune în inimile voastre în această seară însoţindu-l pe Domnul: Ce anume aţi lăsat în cruce voi, dragi tineri din Brazilia, în aceşti doi ani în care a străbătut imensa voastră ţară? Şi ce anume a lăsat crucea lui Isus în fiecare dintre voi? Şi, în sfârşit, ce anume învaţă viaţa voastră această cruce?
1. O veche tradiţie a Bisericii de Roma povesteşte că apostolul Petru, ieşind din cetate pentru a scăpa de persecuţia lui Nero, l-a văzut pe Isus care mergea în direcţia opusă şi uimit l-a întrebat: „Doamne, unde mergi?”. Răspunsul lui Isus a fost: „Merg la Roma ca să fiu răstignit din nou”. În acel moment, Petru a înţeles că trebuia să-l urmeze pe Domnul cu curaj, până la capăt, dar a înţeles mai ales că nu era niciodată singur pe drum; cu el era mereu acel Isus care l-a iubit până la moarte. Iată, Isus cu crucea sa parcurge drumurile noastre şi ia asupra sa fricile noastre, problemele noastre, suferinţele noastre, chiar şi pe cele mai profunde. Cu crucea, Isus se uneşte cu tăcerea victimelor violenţei, care de acum nu mai pot să strige, mai ales cei nevinovaţi şi cei lipsiţi de apărare; cu crucea, Isus se uneşte cu familiile care sunt în dificultate şi care plâng pierderea tragică a copiilor lor, ca în cazul celor 242 de tineri, victime ale incendiului din oraşul Santa Maria la începutul acestui an. Să ne rugăm pentru ei. Cu crucea, Isus se uneşte cu toate persoanele care suferă foamea într-o lume care, pe de altă parte, îşi permite luxul să arunce în fiecare zi tone de mâncare; cu crucea, Isus este unit cu atâtea mame şi cu atâţia taţi care suferă văzându-şi copiii victime ale paradisurilor artificiale cum ar fi drogurile; cu crucea, Isus se uneşte cu cel care este persecutat datorită religiei, datorită ideilor, sau pur şi simplu din cauza culorii pielii; în cruce, Isus este unit cu atâţia tineri care au pierdut încrederea în instituţiile politice pentru că văd egoismul şi corupţia sau care au pierdut credinţa în Biserică şi chiar în Dumnezeu, datorită incoerenţei creştinilor şi a slujitorilor Evangheliei. Cât de mult îl fac pe Isus să sufere incoerenţele noastre! În crucea lui Isus este suferinţa, păcatul omului şi păcatul nostru şi el primeşte totul cu braţele deschise, ia pe umerii săi crucile noastre şi ne spune: Curaj! Nu le porţi singur! Eu le port împreună cu tine şi eu am învins moartea şi am venit să-ţi dau speranţă, să-ţi dau viaţă (cf. In 3,16).
2. Acum putem să răspundem la a doua întrebare: ce anume a lăsat crucea în cei care au văzut-o şi în cei care au atins-o? Ce anume lasă crucea în fiecare dintre noi? Vedeţi: lasă un bine pe care nimeni nu ni-l poate da: certitudinea iubirii fidele a lui Dumnezeu faţă de noi. O iubire aşa de mare care intră în păcatul nostru şi îl iartă, intră în suferinţa noastră şi ne dăruieşte forţa pentru a o purta, intră şi în moarte pentru a o învinge şi a ne mântui. În crucea lui Cristos este toată iubirea lui Dumnezeu, este milostivirea sa infinită. Şi aceasta este o iubire în care putem avea încredere, în care putem crede. Dragi tineri, să ne încredem în Isus, să ne încredinţăm lui (cf. Lumen fidei, 16) pentru că el nu dezamăgeşte pe nimeni niciodată! Numai în Cristos mort şi înviat găsim mântuirea şi răscumpărarea. Cu el, răul, suferinţa şi moartea nu au ultimul cuvânt, pentru că el ne dăruieşte speranţă şi viaţă: a transformat crucea din instrument de ură, de înfrângere şi de moarte într-un semn de iubire, de victorie, de triumf şi de viaţă.
Primul nume dat Braziliei a fost tocmai acela de „Terra de Santa Cruz”. Crucea lui Cristos a fost plantată nu numai pe plajă în urmă cu peste cinci secole, ci şi în istoria, în inima şi în viaţa poporului brazilian şi în multe alte popoare. Pe Cristos suferind îl simţim aproape, unul dintre noi care împărtăşeşte drumul nostru până la capăt. Nu există cruce, mică sau mare cum ar fi, din viaţa noastră pe care Domnul să n-o împărtăşească împreună cu noi.
3. Însă crucea lui Cristos ne invită şi să ne lăsăm contagiaţi de această iubire, ne învaţă deci să-l privim mereu pe celălalt cu milostivire şi iubire, mai ales pe cel care suferă, pe cel care are nevoie de ajutor, pe cel care aşteaptă un cuvânt, un gest, crucea ne invită să ieşim din noi înşine pentru a le ieşi în întâmpinare şi a le întinde mâna. Atâtea feţe am văzut în Via Crucis, atâtea feţe l-au însoţit pe Isus în drumul său spre Calvar: Pilat, Simon din Cirene, Maria, femeile… Eu astăzi te întreb: Tu asemenea cui dintre ei vrei să fii? Vrei să fi ca Pilat care nu are curajul să meargă împotriva curentului pentru a salva viaţa lui Isus şi se spală pe mâini? Spune-mi: eşti unul dintre aceia care se spală pe mâini, care se preface că nu ştie şi priveşte în altă parte? Sau eşti ca Simon din Cirene, care îl ajută pe Isus să poarte acel lemn greu, ca Maria şi celelalte femei, cărora nu le este frică să-l însoţească pe Isus până la sfârşit, cu iubire, cu duioşie? Şi tu, asemenea cui dintre aceştia vrei să fii? Ca Pilat, ca Simon din Cirene, ca Maria? Isus te priveşte acum şi îţi spune: vrei să mă ajuţi să port crucea? Fraţi şi surori: cu toată forţa de tânăr, ce anume îi răspunzi?
Dragi tineri, la crucea lui Cristos să ducem bucuriile noastre, suferinţele noastre, insuccesele noastre; vom găsi o Inimă deschisă care ne înţelege, ne iartă, ne iubeşte şi ne cere să purtă tot această iubire în viaţa noastră, să iubim pe orice frate şi soră tot cu această iubire.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: www.ercis.ro