Preaiubiţi voluntari, bună seara!
Nu puteam să mă întorc la Roma fără să fi mulţumit în mod personal şi afectuos fiecăruia dintre voi pentru munca şi dăruirea cu care aţi însoţit, ajutat, slujit miile de tineri pelerini; pentru multele gesturi mici care au făcut această Zi Mondială a Tineretului o experienţă de neuitat de credinţă. Cu zâmbetele fiecăruia dintre voi, cu gentileţea, cu disponibilitatea la slujire, aţi dovedit că „mai fericiţi suntem când dăm decât atunci când primim” (Fap 20,35).
Slujirea pe care aţi desfăşurat-o în aceste zile mi-a readus în minte misiunea sfântului Ioan Botezătorul, care a pregătit drumul pentru Isus. Fiecare, în felul său, a fost un instrument pentru ca mii de tineri să aibă „pregătit drumul” pentru a-l întâlni pe Isus. Şi aceasta este slujirea cea mai frumoasă pe care o putem îndeplini ca discipoli misionari. A pregăti drumul pentru ca toţi să-l poată cunoaşte, întâlni şi iubi pe Domnul. Vouă care în această perioadă aţi răspuns cu atâta promptitudine şi generozitate la chemarea pentru a fi voluntari la Ziua Mondială a Tineretului aş vrea să vă spun: fiţi mereu generoşi cu Dumnezeu şi cu alţii: nu se pierde nimic, ba chiar este mare bogăţia de viaţă care se primeşte!
Dumnezeu cheamă la alegeri definitive, are un proiect cu fiecare: a-l descoperi, a răspunde la propria vocaţie înseamnă a merge spre realizarea fericită a propriei vieţi. Dumnezeu ne cheamă pe toţi la sfinţenie, să trăim viaţa sa, dar are un drum pentru fiecare. Unii sunt chemaţi să se sfinţească întemeind o familie prin sacramentul căsătoriei. Există unii care spun că astăzi căsătoria este „demodată”. Este demodată? [Nu…]. În cultura provizoriului, a relativului, mulţi predică faptul că important este „să te bucuri” de moment, că nu merită să te angajezi pentru toată viaţa, să faci alegeri definitive, „pentru totdeauna”, pentru că nu se ştie ce rezervă ziua de mâine. Eu, în schimb, vă cer să fiţi revoluţionari, vă cer să mergeţi împotriva curentului; da, în asta vă cer să vă răzvrătiţi împotriva acestei culturi a provizoriului, care, în fond, crede că voi nu sunteţi în stare să vă asumaţi responsabilităţi, crede că voi nu sunteţi capabili să iubiţi cu adevărat. Eu am încredere în voi tinerii şi mă rog pentru voi. Să aveţi curajul de „a merge împotriva curentului”. Şi să aveţi şi curajul să fiţi fericiţi.
Domnul cheamă pe unii la preoţie, să se dăruiască Lui în mod mai total, pentru a-i iubi pe toţi cu inima Bunului Păstor. Pe alţii îi cheamă să-i slujească pe alţii în viaţa călugărească: în mănăstiri dedicându-se rugăciunii pentru binele lumii, în diferitele sectoare ale apostolatului, oferindu-se pentru toţi, în special pentru cei mai nevoiaşi. Eu nu voi uita niciodată acea zi de 21 septembrie – aveam 17 ani – când, după ce m-am oprit în biserica San José de Flores pentru a mă spovedi, am simţit pentru prima dată că Dumnezeu mă chema. Să nu vă fie frică de ceea ce vă cere Dumnezeu! Merită să spuneţi „da” lui Dumnezeu. În El este bucuria!
Dragi tineri, poate că vreunul încă nu este hotărât ce anume să facă cu viaţa sa. Cereţi-i Domnului, El vă va face să înţelegeţi drumul. Aşa cum a făcut tânărul Samuel care a simţit înlăuntrul său glasul insistent al Domnului care îl chema, dar nu înţelegea, nu ştia ce să spună şi, cu ajutorul preotului Eli, până la urmă a răspuns acelui glas: Doamne, vorbeşte pentru că eu te ascult (cf. 1Sam 3,1-10). Întrebaţi-l şi voi pe Domnul: Ce vrei să fac, care drum trebuie să-l urmez?
Dragi prieteni, vă mulţumesc încă o dată pentru ceea ce aţi făcut în aceste zile. Mulţumesc grupurilor parohiale, mişcărilor şi noilor comunităţi care i-au pus pe adepţii lor în slujba acestei Zile. Mulţumesc! Nu uitaţi tot ceea ce aţi trăit aici! Puteţi să vă bazaţi mereu pe rugăciunile mele şi ştiu că pot să mă bazez pe rugăciunile voastre. Un ultim lucru: rugaţi-vă pentru mine!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
(Pavilionul 5 din Rio Centro, Rio de Janeiro, duminică 28 iulie 2013)
Sursa: www.ercis.ro