Întâlnirea papei cu jurnaliştii în timpul zborului spre Rio
„Aceasta primă călătorie chiar este pentru a-i întâlni pe tineri”
La 22 iulie 2013, în cursul zborului către Brazilia cu ocazia ZMT din Rio de Janeiro, Sfântul Părinte Francisc i-a întâlnit pe lucrătorii din comunicaţie. Publicăm în continuare transcrierea dialogului papei cu jurnaliştii la bordul avionului, introdus de directorul Sălii de Presă, pr. Federico Lombardi.
Părintele Lombardi: Sfinte Părinte Francisc, bine aţi venit în mijlocul acestei comunităţi de jurnalişti, de lucrători din comunicaţii. Noi suntem foarte emoţionaţi să vă însoţim în prima călătorie intercontinentală, internaţională, după ce v-am însoţit la Lampedusa cu multă emoţie! Între altele, este prima călătorie în continentul dumneavoastră, la capătul lumii. Este o călătorie cu tinerii. Deci este un mare interes. Aşa cum vedeţi, am ocupat toate locurile disponibile pentru jurnalişti în acest zbor. Suntem peste 70 de persoane şi acest grup este compus cu criterii de mare varietate, adică sunt reprezentanţi ai televiziunilor – fie redactori, fie cameramen – sunt reprezentanţi ai presei scrise, ai agenţiilor de presă, ai radioului, operatori din internet… Deci, practic, toate mijloacele mass-media sunt reprezentate în mod calificat. Şi sunt reprezentate şi culturi, şi limbi diferite. Avem, în acest avion, un frumos grup de italieni, apoi sunt desigur brazilieni care au venit şi din Brazilia pentru a zbura împreună cu dumneavoastră: sunt zece brazilieni care au venit chiar pentru asta. Apoi sunt zece din Statele Unite ale Americii, nouă din Franţa, şase din Spania; apoi sunt englezi, mexicani, germani; şi Japonia, Argentina – desigur -, Polonia, Portugalia şi Rusia sunt reprezentate. Deci este o comunitate foarte variată. Mulţi dintre cei prezenţi urmăresc adesea călătoriile Papei în străinătate, deci nu sunt la prima lor experienţă, ba chiar sunt foarte umblaţi, cunosc aceste călătorii mult mai bine decât dumneavoastră. În schimb, alţii sunt aici pentru prima dată, pentru că, de exemplu brazilienii, urmăresc în mod specific această călătorie. Aşadar, noi ne-am gândit să vă primim în acest grup, şi cu vocea unuia dintre noi, sau mai bine zis a uneia dintre noi, care a fost aleasă – cred fără probleme deosebite de concurenţă – pentru că este cu siguranţă persoana care a făcut mai multe călătorii în străinătate cu Sfântul Părinte: face întrecere cu doctorul Gasbarri şi în privinţa numărului de călătorii făcute. Apoi, este o persoană care vine din continentul dumneavoastră, deci poate să vă vorbească în spaniolă, în limba dumneavoastră; şi este o persoană – printre altele – care este o femeie, deci este corect să-i dăm cuvântul. Deci, eu îi dau imediat cuvântul lui Valentina Alazraki, care este corespondentă de la Televisa de mulţi ani şi este, însă, mereu tânără, aşa cum se vede, şi pe care printre altele suntem mulţumiţi să o avem cu noi pentru că în urmă cu câteva săptămâni şi-a rupt un picior şi ne era teamă că nu va putea veni. În schimb, a rezolvat această problemă la timp, şi-a scos ghipsul în urmă cu două-trei zile şi acum este deja în avion. Deci ea este cea care interpretează sentimentele comunităţii care zboară cu dumneavoastră.
Valentina Alazraki: [în spaniolă] Papa Francisc, bună ziua! Singurul merit pe care îl am pentru a avea privilegiul de a vă adresa bun-venit este numărul foarte mare de ore de zbor. Am participat în primul zbor al lui Ioan Paul al II-lea în Mexic, ţara mea. Atunci eu eram mascotte, acum sunt decană: după 34 de ani şi jumătate! Pentru aceasta, am privilegiul de a vă adresa bun-venit. Ştim de la prietenii şi colaboratorii dumneavoastră din Argentina că jurnaliştii nu sunt chiar „sfinţi ai evlaviei dumneavoastră”. Poate că v-aţi gândit că părintele Lombardi v-a adus în ţarcul leilor… Însă adevărul că noi nu suntem aşa de fioroşi şi avem o mare plăcere să fim colegii dumneavoastră de călătorie. Ne-ar plăcea ca dumneavoastră să ne vedeţi aşa, ca însoţitori de călătorie în aceasta şi multe alte încă. Desigur suntem jurnalişti şi dacă astăzi, mâine sau în zilele următoare doriţi să răspundeţi la întrebări, nu vom spune nu, pentru că suntem jurnalişti. Am văzut că aţi încredinţat această călătorie a dumneavoastră Mariei, mergând la Santa Maria Maggiore, veţi merge la Aparecida, m-am gândit să vă ofer un mic cadou, o foarte mică Fecioară pelerină pentru ca să vă însoţească în acest pelerinaj şi în multe alte încă. Întâmplător este vorba despre Fecioara de Guadalupe, însă nu pentru că este Regina Mexicului, ci pentru că este Patroana Americii, aşa încât nicio Fecioară nu se va simţi jignită, nici cea argentiniană, nici cea de la Aparecida, nici alta. Eu v-o dăruiesc cu foarte mare afect din partea noastră a tuturor şi cu speranţa ca să vă ocrotească în această călătorie şi în multe alte încă.
Părintele Lombardi: Şi acum să dăm cuvântul Sfântului Părinte, desigur, pentru ca să ne spună măcar câteva cuvinte de introducere la această călătorie.
Papa Francisc: Bună ziua. Bună ziua vouă tuturor. Au spus – am auzit – lucruri un pic stranii: „Nu sunteţi sfinţi ai evlaviei mele”, „Eu sunt aici printre lei…”, dar nu atât de fioroşi, ehei! Mulţumesc. Într-adevăr, eu nu dau interviuri, dar pentru că nu ştiu, nu pot, este aşa. Pentru mine este un pic obositor să fac asta, dar mulţumesc pentru această companie. Această primă călătorie este chiar pentru a-i întâlni pe tineri, dar pentru a-i întâlni nu izolaţi de viaţa lor, eu aş vrea să-i întâlnesc chiar în ţesutul social, în societate. Pentru că atunci când noi îi izolăm pe tineri, facem o nedreptate; le luăm apartenenţa. Tinerii au o apartenenţă, o apartenenţă la o familie, la o patrie, la o cultură, la o credinţă… Au o apartenenţă şi noi nu trebuie să-i izolăm! Dar, mai ales, nu trebuie să-i izolăm din toată societatea! Ei – cu adevărat! – sunt viitorul unui popor: acest lucru este adevărat! Dar nu numai ei: ei sunt viitorul pentru că au forţa, sunt tineri, vor merge înainte. Dar şi cealaltă extremă a vieţii, bătrânii, sunt viitorul unui popor. Un popor are viitor dacă merge înainte cu amândouă punctele: cu tinerii, cu forţa, pentru că-l duc merge înainte; şi cu bătrânii pentru că ei sunt cei care dau înţelepciunea vieţii. Şi eu de atâtea ori m-am gândit că noi facem o nedreptate faţă de bătrâni, îi lăsăm deoparte ca şi cum ei n-ar avea nimic să ne spună; ei au înţelepciunea, înţelepciunea vieţii, înţelepciunea istoriei, înţelepciunea patriei, înţelepciunea familiei. Şi de acest lucru noi avem nevoie! Pentru aceasta eu spun că merg să-i întâlnesc pe tineri, dar în ţesutul lor social, îndeosebi cu bătrânii. Este adevărat că criza mondială nu face lucruri bune faţă de tineri. Am citit săptămâna trecută procentajul de tineri fără loc de muncă. Gândiţi-vă că noi riscăm să avem o generaţie care nu a avut loc de muncă şi din locul de muncă vine demnitatea persoanei de a-şi câştiga pâinea. În acest moment tinerii sunt în criză. Noi suntem un pic obişnuiţi cu această cultură a desconsiderării: cu bătrânii se face asta prea des! Dar acum şi cu aceşti mulţi tineri fără loc de muncă, şi la ei ajunge cultura desconsiderării. Trebuie să eliminăm această obişnuinţă de a desconsidera! Nu! Cultura includerii, cultura întâlnirii, a face un efor pentru a-i duce pe tiţi la societate! Cam acesta este sensul pe care vreau să-l dau acestei vizite la tineri, la tinerii din societate.
Vă mulţumesc mult, preaiubiţilor, „sfinţii ai non-evlaviei” şi „lei nu atât de fioroşi”. Dar multe mulţumiri, multe mulţumiri. Şi aş vrea să vă salut pe fiecare. Mulţumesc.
Părintele Lombardi: Mii de mulţumiri, Sanctitate, pentru această introducere aşa de expresivă. Şi acum trec toţi ca să vă salute: trec pe aici, astfel pot să vină şi fiecare dintre ei pot să vă cunoască, să se prezinte; fiecare să spună de la ce agenţie, de la ce televiziune, ziar vine. Astfel Papa îl salută şi îl cunoaşte…
Papa Francisc: Avem zece ore…
Jurnaliştii trec unul câte unul ca să-l întâlnească pe Sfântul Părinte…
Părintele Lombardi: Aţi terminat toţi cu adevărat? Da? Foarte frumos! Îi mulţumim cu adevărat din inimă Papei Francisc pentru că a fost, cred, pentru noi toţi un moment de neuitat şi cred că este o mare introducere la această călătorie. Cred că Dumneavoastră aţi câştigat un pic inima acestor „lei”, în aşa fel încât în timpul călătoriei să fie colaboratorii dumneavoastră, adică să înţeleagă mesajul dumneavoastră şi să-l difuzeze cu multă eficacitate. Mulţumim, Sanctitate!
Papa Francisc: Vă mulţumesc cu adevărat şi vă cer să mă ajutaţi şi să colaboraţi în această călătorie, pentru bine, pentru bine; binele societăţii, binele tinerilor şi binele bătrânilor; ambii împreună, nu uitaţi! Şi eu rămân un pic ca profetul Daniel: un pic trist, pentru că am văzut că leii nu erau atât de fioroşi! Multe mulţumiri, multe mulţumiri! O îmbrăţişare tuturor! Mulţumesc!
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: www.ercis.ro