(Din balconul arhiepiscopiei de Rio de Janeiro, vineri, 26 iulie 2013)
Iubiţi fraţi şi prieteni, bună ziua!
Aduc mulţumire Providenţei Divine pentru că a condus paşii mei până aici, în cetatea São Sebastião do Rio de Janeiro. Mulţumesc din toată inima monseniorului Orani şi vouă pentru primirea călduroasă, cu care manifestaţi afectul vostru faţă de succesorul lui Petru. Aş vrea ca trecerea mea prin acest oraş Rio să reînnoiască în toţi iubirea faţă de Cristos şi faţă de Biserică, bucuria de a fi uniţi cu el şi de a aparţine Bisericii şi angajarea de a trăi şi de a mărturisi credinţa.
O foarte frumoasă exprimare populară a credinţei este rugăciunea Angelus [în Brazilia, Ora Mariei]. Este o rugăciune simplă care trebuie recitată în trei momente caracteristice ale zile care marchează ritmul activităţilor noastre zilnice: dimineaţa, la amiază şi la apus. Însă este o rugăciune importantă; îi invit pe toţi să o recite cu Bucură-te, Marie. Ne aminteşte un eveniment luminos care a transformat istoria: Întruparea, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om în Isus din Nazaret.
Astăzi Biserică îi celebrează pe părinţii Fecioarei Maria, bunicii lui Isus: sfinţii Ioachim şi Ana. În casa lor a venit pe lume Maria, aducând cu sine acel mister extraordinar al Neprihănitei Zămisliri; în casa lor a crescut însoţită de iubirea lor şi de credinţa lor; în casa lor a învăţat să-l asculte pe Domnul şi să urmeze voinţa sa. Sfinţii Ioachim şi Ana fac parte dintr-un lung lanţ care a transmis credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu, în căldura familiei, până la Maria care a primit în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu şi l-a dăruit lumii, ni l-a dăruit nouă. Valoarea preţioasă a familiei ca loc privilegiat pentru a transmite credinţa! Privind la ambientul familial, aş vrea să subliniez un lucru: astăzi, în această sărbătoare a sfinţilor Ioachim şi Ana în Brazilia, ca şi în alte ţări, se celebrează sărbătoarea bunicilor. Cât sunt de importanţi în viaţa familiei pentru a comunica acel patrimoniu de umanitate şi de credinţă care este esenţial pentru orice societate! Şi cât de importantă este întâlnirea şi dialogul dintre generaţii, mai ales în interiorul familiei. Documentul de la Aparecida ne aminteşte acest lucru: „Copiii şi bătrânii construiesc viitorul popoarelor; copiii pentru că vor duce înainte istoria, bătrânii pentru că transmit experienţa şi înţelepciunea vieţii lor” (nr. 447). Acest raport, acest dialog dintre generaţii este o comoară care trebuie păstrată şi alimentată! În această Zi a Tineretului, tinerii vor să-i salute pe bunici. Îi salută cu mult afect. Bunicii. Să-i salutăm pe bunici! Ei, tinerii, îi salută pe bunicii lor cu mult afect şi le mulţumesc pentru mărturia de înţelepciune pe care ne-o oferă încontinuu.
Şi acum, în această piaţă, în străzile adiacente, în casele care trăiesc cu noi acest moment de rugăciune, să ne simţim ca o unică mare familie şi să ne adresăm Mariei pentru ca să păzească familiile noastre, să le facă sălaşuri de credinţă şi de iubire, în care să se simtă prezenţa Fiului său Isus.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu